barbetă
română
Etimologie
Din italiană barbetta.
Pronunție
- AFI: /bar'be.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului barbetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | barbetă | barbete |
| Articulat | barbeta | barbetele |
| Genitiv-Dativ | barbetei | barbetelor |
| Vocativ | barbetă | barbetelor |
- smoc de barbă lăsat să crească pe părțile laterale ale feței.
- parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online