scurt
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Probabil din lat. *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv).
Pronunţie
Adjectiv
| Declinarea adjectivului scurt |
||
| Singular | Plural | |
| Masculin | scurt | scurţi |
| Feminin | scurtă | scurte |
| Neutru | scurt | scurte |
- (despre obiecte) de lungime redusă.
- Un text scurt.
- (despre distanţe, drumuri) care se parcurge în puţin timp (având o lungime redusă).
- (substantivat, f. pl.) unde scurte.
- (despre opere literare sau ştiinţifice) de proporţii reduse.
- (despre vorbire) concis, fără multe cuvinte.
- (fig.) mărginit, redus.
- (despre părţi ale corpului) de lungime mică; (despre fiinţe) mic de statură, scund.
- (despre lucruri) care are o înălţime mică.
- Creion scurt.
- (despre vreme sau despre alte noţiuni temporale) care durează puţin, care trece sau se termină repede.
- Vara noaptea-i scurtă.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Infinitiv scurt = formă de infinitiv în limba română, care poartă caracteristica conjugării.
- Silabă (sau vocală) scurtă = silabă (sau vocală) care are o durată mai mică decât durata medie.
Locuţiuni
Expresii
- A lua (sau a ţine pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe
- (substantivat, f.) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecinţe (neplăcute)
- Vedere scurtă = miopie
- (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop
- A avea mână scurtă = a fi zgârcit
- În (sau peste) scurt timp sau în scurtă vreme = în curând
Traduceri
care are o lungime mică sau mai mică decât cea obişnuită
|
|
Adverb
- brusc, repede.
- Se opreşte scurt.
- Scurt se întoarce spre el şi...
- fără multă vorbă; fără a admite replică, energic.
- I-a poruncit scurt.
- (de) la distanţă mică; p. ext. strâns.
- A lega scurt.
- Apucă iapa scurt de căpăstru.
Sinonime
- 1: brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, subit, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla
- 3: strâns
Substantiv
| Declinarea substantivului scurt |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | scurt | scurte |
| Articulat | scurtea | scurtele |
| Dativ-Genitiv | scurtei | scurtelor |
| Vocativ | scurto | scurtelor |
- haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor.
- (pop.) inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală.