scurt

Vezi și : scurtă

română

Etimologie

Probabil din lat. *excurtus (= curtus) sau din scurta (derivat regresiv).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

Declinarea adjectivului scurt
	Singular	Plural
Masculin	scurt	scurți
Feminin	scurtă	scurte
Neutru	scurt	scurte

1. (despre obiecte) de lungime redusă.

   Un text scurt.

2. (despre distanțe, drumuri) care se parcurge în puțin timp (având o lungime redusă).
3. (substantivat, f. pl.) unde scurte.
4. (despre opere literare sau științifice) de proporții reduse.
5. (despre vorbire) concis, fără multe cuvinte.
6. (fig.) mărginit, redus.
7. (despre părți ale corpului) de lungime mică; (despre ființe) mic de statură, scund.
8. (despre lucruri) care are o înălțime mică.

   Creion scurt.

9. (despre vreme sau despre alte noțiuni temporale) care durează puțin, care trece sau se termină repede.

   Vara noaptea-i scurtă.

Sinonime

• 1: mic, redus, restrâns
• 2: puțin
• 5: concis
• 7: mic, scund
• 9: mic

Antonime

• lung, vast

Cuvinte derivate

• prescurta
• prescurtare
• prescurtat
• scurta
• scurtac
• scurtare
• scurtat
• scurtă
• scurtătură

Cuvinte compuse

• Infinitiv scurt = formă de infinitiv în limba română, care poartă caracteristica conjugării.
• Silabă (sau vocală) scurtă = silabă (sau vocală) care are o durată mai mică decât durata medie.

Locuțiuni

• (loc. adv.) În (sau pe) scurt = fără multe cuvinte, în puține vorbe.

Expresii

• A lua (sau a ține pe cineva) de (sau din) scurt = a trata (pe cineva) cu asprime, a supune (pe cineva) unei discipline severe
• (substantivat, f.) A trage scurta = a duce greul, a suporta consecințe (neplăcute)
• Vedere scurtă = miopie
• (A fi) scurt de vedere = (a fi) miop
• A avea mână scurtă = a fi zgârcit
• În (sau peste) scurt timp sau în scurtă vreme = în curând

Traduceri

care are o lungime mică sau mai mică decât cea obișnuită

afrikaans: kort (Afrikaans) arabă: قصير (العربية) (qɑṣīr) cehă: krátký (Česky) chineză: 短 (中文) (duǎn) coreeană: 짧다 (한국어) (jjapda) daneză: kort (Dansk) engleză: short (English) esperanto: mallonga (Esperanto) finlandeză: lyhyt (Suomi) franceză: court (Français) germană: kurz (Deutsch) hindi: छोटा (हिन्दी) (chotā) indoneziană: pendek (Bahasa Indonesia) italiană: corto (Italiano) japoneză: 短い (日本語) (mijikai)

lituaniană: trumpas (Lietuvių) maghiară: rövid (Magyar), kurta (Magyar) norvegiană: kort (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: kort (Nederlands) papamiento: kòrtiku (Papiamentu) poloneză: krótki (Polski) portugheză: curto (Português) rusă: короткий (Русский) (korótkij) slovenă: kratek (Slovenščina) spaniolă: corto (Español) suedeză: kort (Svenska) tătară crimeeană: qısqa (Qırımtatarca) turcă: kısa (Türkçe) vietnameză: đoản (Tiếng Việt)

Adverb

1. brusc, repede.

   Se oprește scurt.

   Scurt se întoarce spre el și...

2. fără multă vorbă; fără a admite replică, energic.

   I-a poruncit scurt.

3. (de) la distanță mică; p. ext. strâns.

   A lega scurt.

   Apucă iapa scurt de căpăstru.

Sinonime

• 1: brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, repede, subit, (pop.) numai, (reg.) târla-mârla
• 3: strâns

Substantiv

Declinarea substantivului scurtă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scurtă	scurte
Articulat	scurta	scurtele
Dativ-Genitiv	scurtei	scurtelor
Vocativ	scurto	scurtelor

1. haină groasă, de obicei vătuită sau îmblănită, lungă până deasupra genunchilor.
2. (pop.) inflamare a ganglionilor de la subsuoară sau din regiunea inghinală; adenopatie axială sau inghinală.

Referințe

• DEX online