brigadieră
română
Etimologie
Din brigadier.
Pronunție
- AFI: /bri.ga.di'e.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului brigadieră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | brigadieră | brigadiere |
| Articulat | brigadiera | brigadierele |
| Genitiv-Dativ | brigadierei | brigadierelor |
| Vocativ | brigadiero | brigadierelor |
- persoană care face parte dintr-o brigadă.
- tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online