cadavru
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză cadavre < latină cadaver.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului cadavru |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cadavru | cadavre |
| Articulat | cadavrul | cadavrele |
| Dativ-Genitiv | cadavrului | cadavrelor |
| Vocativ | cadavrule | cadavrelor |
Sinonime
- corp, hoit, leș, mortăciune, stârv, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă
Cuvinte derivate
Expresii
- A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop
- Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om extrem de slăbit și cu aspect bolnăvicios
Traduceri
un corp mort
|
|