caracatiță

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Caracatiță

Cuprins

română

Etimologie

Din rus. karakatița.

Pronunție

  • AFI: /ka.ra'ka.ti.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
caracatiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caracatiță caracatițe
Articulat caracatița caracatițele
Dativ-Genitiv caracatiței caracatițelor
Vocativ ' '
  1. (Octopus vulgaris) animal marin din încrengătura moluștelor, cu corpul rotund, în formă de sac și cu opt brațe puternice, prevăzute cu ventuze.
  2. (fig.) persoană lacomă și hrăpăreață.


Traduceri

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi