carbonil
română
Etimologie
Din franceză carbonyle.
Pronunție
- AFI: /kar.bo'nil/
Substantiv
| Declinarea substantivului carbonil | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carbonil | carbonili |
| Articulat | carbonilul | carbonilii |
| Genitiv-Dativ | carbonilului | carbonililor |
| Vocativ | carbonilule | carbonililor |
- combinație a oxidului de carbon cu unele metale grele.
- (chim.) grupare funcțională bivalentă conținută în moleculele aldehidelor și cetonelor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online