combinație

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din latină combinatio, combinationis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
combinație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ combinație combinații
Articulat combinația combinațiile
Dativ-Genitiv combinației combinațiilor
Vocativ combinație combinațiilor
  1. îmbinare, reunire, combinare.
  2. (fam.) aranjament, plan; calcul.
  3. reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus.

Expresii

  • A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva


Traduceri

Anagrame

Referințe