chinonic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă κινονικων (τροπαριον) (kinonikón troparion) („cântare cântată în comun”).

Pronunție

  • AFI: /kiˈno.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
chinonic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chinonic chinonice
Articulat chinonicul chinonicele
Genitiv-Dativ chinonicului chinonicelor
Vocativ chinonicule chinonicelor
  1. cântare bisericească liturgică executată în timp ce se împărtășește preotul ce oficiază slujba.


Traduceri

Referințe