clăcaș

română

Etimologie

Din clacă + sufixul -aș.

Pronunție

• AFI: /klə'kaʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului clăcaș
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clăcaș	clăcași
Articulat	clăcașul	clăcașii
Genitiv-Dativ	clăcașului	clăcașilor
Vocativ	clăcașule	clăcașilor

1. țăran obligat să facă clacă pe pământul stăpânului de pământ.
2. (adjectival)

   Țăran clăcaș

3. persoană care ia parte la o clacă.

Cuvinte derivate

• clăcășesc
• clăcăși

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online