clin

română

Etimologie

Din slavă (veche) klinŭ („cui”).

Pronunție

• AFI: /klin/

Substantiv

Declinarea substantivului clin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clin	clini
Articulat	clinul	clinii
Genitiv-Dativ	clinului	clinilor
Vocativ	clinule	clinilor

1. bucată (triunghiulară, trapezoidală etc.) de pânză sau de stofă, folosită în croitorie ca piesă componentă a unui obiect de îmbrăcăminte sau ca adaos pentru a lărgi o îmbrăcăminte.
2. petic de pământ sau de pădure în formă de triunghi sau de formă îngustă.

Expresii

• A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) = a nu avea nimic comun, nici un amestec, nici o legătură (cu cineva)

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online