cocțiune
română
Etimologie
Din franceză coction.
Pronunție
- AFI: /kok.ʦiˈu.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului cocțiune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cocțiune | cocțiuni |
| Articulat | cocțiunea | cocțiunile |
| Genitiv-Dativ | cocțiunii | cocțiunilor |
| Vocativ | cocțiune | cocțiunilor |
- (fam.) fierbere a frunzelor, florilor etc. ale unor plante medicinale în scopul extragerii principiilor active pe care le conțin; medicament astfel obținut.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online