frunză

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
O frunză.

Cuprins

română

Etimologie

Din latină frondia.

Pronunție

  • AFI: /'frun.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
frunză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frunză frunze
Articulat frunza frunzele
Dativ-Genitiv frunzei frunzelor
Vocativ frunzo frunzelor
  1. organ principal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (adv.) Ca frunza și ca iarba = numeros.

Expresii


Traduceri

Referințe