frunză

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Cuvinte derivate 1.3.2 Cuvinte compuse 1.3.3 Locuţiuni 1.3.4 Expresii 1.3.5 Traduceri 1.3.6 Referinţe

română

Etimologie

Din lat. frondia.

Pronunţie

• AFI: /'frun.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului frunză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frunză	frunze
Articulat	frunza	frunzele
Dativ-Genitiv	frunzei	frunzelor
Vocativ	frunzo	frunzelor

1. organ principal al plantei, care îi serveşte la respiraţie, la transpiraţie şi la asimilaţie, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiţă (peţiol).

Cuvinte derivate

• frunziş
• frunzăriş
• frunzări
• frunzărit
• frunzos

Cuvinte compuse

• frunză-de-potcă

Locuţiuni

• (adv.) Ca frunza şi ca iarba = numeros.

Expresii

• A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupaţie serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi
• Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus şi manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfăţişarea frunzelor de ferigă

Traduceri

Referinţe

• DEX online