compătimire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Compătimirea divină

română

Etimologie

Din verbul a compătimi.

Pronunție

  • AFI: /kom.pə.ti'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
compătimire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ compătimire compătimiri
Articulat compătimirea compătimirile
Dativ-Genitiv compătimirii compătimirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva.
    Sentiment de compătimire pentru cineva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe