Etimologie
Din lat. conflictus < confligere. Cf. fr. conflit.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului
conflict |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
conflict |
conflicte |
| Articulat |
conflictul |
conflictele |
| Dativ-Genitiv |
conflictului |
conflictelor |
| Vocativ |
' |
' |
- neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord.
- Conflict social.
- Conflict psihologic.
- război.
- Conflict armat.
- contradicție între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă epică sau dramatică.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc. vb.) A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva).
Traduceri
dezacord; ceartă
|
|
|
- japoneză: 衝突 (日本語) (しょうとつ, shōtotsu)
- letonă: konflikts (Latviešu)
- lituaniană: konfliktas (Lietuvių)
- maghiară: konfliktus (Magyar)
- malteză: konflitt (Malti) m.
- norvegiană: konflikt (Norsk (bokmål)) m.
- neerlandeză: conflict (Nederlands) n., geschil (Nederlands) n., strijd (Nederlands) m.
- papamiento: konflikto (Papiamentu)
- poloneză: konflikt (Polski) m.
- portugheză: conflito (Português) m.
- retoromană: conflict (Rumantsch) m.
- rusă: конфликт (Русский) (konflíkt) m.
- sârbă: конфликт (Српски / Srpski) (konflikt) m.
- siciliană: pizzìu (Sicilianu) m.
- slovacă: stret (Slovenčina) m., konflikt (Slovenčina) m.
- slovenă: spor (Slovenščina) m., konflikt (Slovenščina) m., nasprotovanje (Slovenščina)
- spaniolă: conflicto (Español) m.
- suedeză: konflikt (Svenska) c.
- telugu: వైరుధ్యం (తెలుగు) (vairudhyam)
- turcă: anlaşmazlık (Türkçe), ihtilâf (Türkçe), fikir ayrılığl (Türkçe); çekişme (Türkçe), çarpışma (Türkçe), zıtlaşma (Türkçe)
- ucraineană: конфлікт (Українська) (konflikt) m.
- vietnameză: sự xung đột (Tiếng Việt)
|
Referințe