certa

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină certāre („a certa”).

Pronunție

  • AFI: /ʧer'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) certa
Infinitiv a (se) certa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cert
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) certe
Participiu certat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) a se lua la ceartă cu cineva, a discuta cu glas ridicat, cu aprindere.
  2. a rupe relațiile de prietenie, a se învrăjbi cu cineva, a se supăra.
    S-a certat cu toți prietenii.
  3. (v.tranz.) a mustra, a dojeni.
    L-a certat cu asprime.
  4. (v.tranz.) (înv.) a pedepsi.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Paronime

Expresii

  • A fi certat cu morala = a se abate sistematic de la principiile de etică; a fi imoral
  • A fi certat cu justiția = a nesocoti legile în mod sistematic
  • A se certa ca la piață = a se certa violent, folosind cuvinte triviale


Traduceri

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Derivat regresiv din certo.

Pronunție

  • AFI: /'ʧɛrta/


Adjectiv

certa

  1. forma de feminin singular pentru certo.