culminăriță
română
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer culme.
Pronunție
- AFI: /kul.mi.nə'ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului culminăriță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | culminăriță | invariabil |
| Articulat | culminărița | invariabil |
| Genitiv-Dativ | culminăriței | invariabil |
| Vocativ | culminăriță | invariabil |
- (reg.) pânză lungă și lată țesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereții caselor țărănești pe lângă tavan.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online