culpă

română

Etimologie

Din lat. culpa.

Pronunție

• AFI: /'kul.pə/
•  Audio^{?, fișier}

Substantiv

Declinarea substantivului culpă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	culpă	culpe
Articulat	culpa	culpele
Dativ-Genitiv	culpei	culpelor
Vocativ	'	'

1. (jur.) greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege.

   Este culpa mea.

2. greșeală, vină, vinovăție.

Sinonime

• 1-2: vină

Cuvinte derivate

• culpabil
• culpabilitate
• culpaș, culpeș

Cuvinte compuse

• culpa mea

Cuvinte apropiate

• disculpa
• inculpa

Traduceri

vină

albaneză: faj (Shqip) arabă: الذنب (العربية) bulgară: вина (Български) (viná) f. catalană: culpabilitat (Català) f. cehă: vina (Česky) f. chineză: 罪状 (中文) (zùi zhuàng), 罪疚 (中文) (suì jiù) coreeană: 죄 (한국어) (jwi) croată: greh (Hrvatski) daneză: skyld (Dansk) ebraică: אַשְׁמָה (עברית) engleză: guilt (English), fault (English) esperanto: kulpo (Esperanto) estoniană: süü (Eesti) finlandeză: syyllisyys (Suomi) franceză: culpabilité (Français) f. friziană: skuld (Frysk) germană: Schuld (Deutsch) f. greacă: ενοχή (Ελληνικά) (enochē) hindi: अपराध (हिन्दी) (aparadha), कसूर (हिन्दी) (kasura) indoneziană: kesalahan (Bahasa Indonesia) irlandeză: ciontacht (Gaeilge) italiană: colpa (Italiano)

japoneză: 有罪 (日本語) (ゆうざい, yūzai) latină: culpa (Latina) letonă: vaina (Latviešu) maghiară: bűn (Magyar) mongolă: гэм (Монгол) (gėm) norvegiană: skyld (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: schuld (Nederlands) papamiento: kulpa (Papiamentu) persană: ﻡﺭﺠ (فارسی) poloneză: przestępstwo (Polski) portugheză: culpa (Português) rusă: вина (Русский) (viná) f. sârbă: грех (Српски / Srpski) (greh) slovacă: vina (Slovenčina) slovenă: krivda (Slovenščina) f. spaniolă: culpa (Español) suedeză: skuld (Svenska) c. swahili: hatia (Kiswahili) turcă: suç (Türkçe) ucraineană: вина (Українська) (vyná) f. vietnameză: điều sai quấy (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online