lege

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
lege

română

Etimologie

Din latină lex, legis.

Pronunție

  • AFI: /'le.ʤe/


Substantiv


Declinarea substantivului
lege
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lege legi
Articulat legea legile
Dativ-Genitiv legii legilor
Vocativ lege legilor
  1. categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces.
  2. modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, într-un proces etc., exprimând esența lui.
  3. normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de puterea de stat.
  4. (pop.) proces, judecată.
  5. legalitate, constituționalitate.
  6. religie, credință.
  7. datină, obicei.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • Vorba (sau cuvântul cuiva) e lege = vorba lui se respectă cu strictețe
  • Cum e legea = cum se cuvine, cum se cade
  • (Nu) e lege = (nu) este neapărat așa
  • În numele legii, = formulă întrebuințată atunci când se invocă autoritatea legală
  • În baza legii = în conformitate cu prevederile legale
  • Pe legea mea! = zău! pe conștiința mea!
  • În legea cuiva = în felul cuiva, cum se pricepe cineva


Traduceri

Referințe