cur
De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din lat. cūlus.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
cur |
| n. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
cur |
cururi |
| Articulat |
curul |
cururile |
| Dativ-Genitiv |
curului |
cururilor |
| Vocativ |
' |
' |
- (pop.) partea inferioară, dorsală a trunchiului omenesc, pe care se sprijină corpul în timpul șederii.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
șezut
|
|
|
- kurdă centrală: qûn (Kurdî)
- maghiară: segg (Magyar)
- neerlandeză: kont (Nederlands) m.f., reet (Nederlands) m.f.
- norvegiană: ræv (Norsk (bokmål)) f.
- persană: کون (فارسی) (kun)
- poloneză: dupa (Polski) f., tyłek (Polski) m.
- portugheză: cu (Português) m., (Brazilian) bunda (Português) f.
- rusă: жопа (Русский) f. (žópa) , попа (Русский) f. (pópa) , задница (Русский) f. (zádnica) , зад (Русский) m. (zad) , срака (Русский) f. (sráka)
- scoțiană: ers (Scots)
- siciliană: culu (Sicilianu) m.
- slovacă: riť (Slovenčina) f., prdel (Slovenčina) f.
- slovenă: rit (Slovenščina) m., zadnjica (Slovenščina) f.
- spaniolă: culo (Español) m.
- suedeză: arsle (Svenska) n.
- tagalog: puwit (Tagalog)
- turcă: göt (Türkçe), kıç (Türkçe), mabat (Türkçe), popo (Türkçe)
|
Referințe