trunchi

De la Wikționar, dicționarul liber
Un trunchi

română

Variante

Etimologie

Din latină trunculus (< truncus).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
trunchi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ trunchi trunchiuri
Articulat trunchiul trunchiurile
Genitiv-Dativ trunchiului trunchiurilor
Vocativ - -
  1. (bot.) partea cea mai groasă a unui [copac], cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale; tulpină.
    Trunchi de copac.
  2. (bot.) tulpina unui copac tăiat (de la nivelul solului, uneori curățată de crengi și de coajă); buștean.
  3. (p.ext.) bucată groasă de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapă lemnele de foc, se taie carnea etc.
  4. (fig.) trupul unui om, fără cap și fără membre.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe