trunchi
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. trunculus (< truncus).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului trunchi |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | trunchi | trunchiuri |
| Articulat | trunchiul | trunchiurile |
| Dativ-Genitiv | trunchiului | trunchiurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- partea cea mai groasă a unui [copac], cuprinsă între rădăcină și locul de unde pornesc ramurile principale; tulpină.
- Trunchi de copac.
- tulpina unui copac tăiat (de la nivelul solului, uneori curățată de crengi și de coajă); buștean.
- bucată groasă de lemn (din tulpina unui copac) pe care se crapă lemnele de foc, se taie carnea etc.
- trupul unui om, fără cap și fără membre.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
partea groasă a unui pom
|
|
