cuvelaj
română
Etimologie
Din franceză cuvelage.
Pronunție
- AFI: /ku.ve'laʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului cuvelaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cuvelaj | invariabil |
| Articulat | cuvelajul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | cuvelajului | invariabil |
| Vocativ | cuvelajule | invariabil |
- tip de susținere sau de căptușire etanșă a puțurilor de mină cu secțiune circulară care străbat roci acvifere cu debite mari de apă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online