debit
română
Etimologie
Din franceză débit.
Pronunție
- AFI: /de'bit/
Substantiv
| Declinarea substantivului debit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | debit | debite |
| Articulat | debitul | debitele |
| Genitiv-Dativ | debitului | debitelor |
| Vocativ | debitule | debitelor |
- tutungerie.
- (înv.) vânzare, desfacere continuă de mărfuri cu amănuntul.
- cantitatea de fluid sau de pulbere fină care trece, într-o unitate de timp, printr-o secțiune a unei albii, a unei conducte sau a unui canal.
- cantitate de material sau de obiecte produse de o mașină sau de o instalație într-o unitate de timp.
- (fig.) afluență (precipitată), torent de cuvinte în vorbirea cuiva.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză débit < latină debitum.
Substantiv
| Declinarea substantivului debit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | debit | debite |
| Articulat | debitul | debitele |
| Genitiv-Dativ | debitului | debitelor |
| Vocativ | debitule | debitelor |
- datorie pe care o are o persoană creditată.
- coloană într-un registru de contabilitate sau într-un extras dintr-un asemenea registru, în care se înscriu sporurile de activ sau, respectiv, reducerile de pasiv; (concr.) sumă înscrisă în această coloană.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online