tip

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză type < latină typus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
tip
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tip tipuri
Articulat tipul tipurile
Dativ-Genitiv tipului tipurilor
Vocativ tipule tipurilor
  1. obiect care reprezintă modelul pe baza căruia se produc alte obiecte de același fel; prototip.
  2. individ, exemplar, obiect, fenomen care întrunește anumite trăsături reprezentative, esențiale pentru un grup întreg de indivizi, de exemplare, de obiecte etc. de același fel.
  3. (spec.) personaj din literatură sau din artă care întrunește, în modul cel mai expresiv, trăsăturile, caracterele esențiale ale indivizilor din categoria (socială sau psihologică) pe care o reprezintă.
  4. totalitatea caracterelor distinctive fundamentale ale unui grup, ale unei familii, ale unei rase etc.
  5. caracter distinctiv; particularitate.
  6. soi, fel, gen, categorie.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
tip
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tip tipi
Articulat tipul tipii
Dativ-Genitiv tipului tipilor
Vocativ tipule tipilor
  1. (fam.) individ, ins.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe