declanșator
română
Etimologie
Din a declanșa + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /de.klan.ʃa'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului declanșator | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | declanșator | declanșatoare |
| Articulat | declanșatorul | declanșatoarele |
| Genitiv-Dativ | declanșatorului | declanșatoarelor |
| Vocativ | declanșatorule | declanșatoarelor |
- dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online