dezmierda
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. *dismerdare.
Pronunție
- AFI: /dez.ˈmjeɾ.da/
Verb
| Conjugarea verbului dezmierda |
|
| Infinitiv | a dezmierda |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
dezmierd |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dezmierde |
| Participiu | dezmierdat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a mângâia pe cineva atingându-l ușor cu palma ori spunându-i vorbe drăgăstoase; a alinta.
- (v.refl.) (rar) a se bucura de ceva; a se desfăta.
- a se răsfăța.