do

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din italiană do.

Pronunție


Substantiv

  1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei muzicale, situat pe treapta întâi din gama majoră-tip
  2. Denumire a uneia dintre gamele muzicale (care începe cu sunetul do)
  3. Coardă a unui instrument muzical, care emite sunetul do.





engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medievala don, care provine din engleza veche dōn. Confer cu scoțiană dae, neerlandeză doen, germană tun.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
to do
Infinitiv to do
Prezent simplu
pers. 3 sg.
does
Trecut simplu did
Participiu trecut done
Participiu prezent doing
  1. a face, a realiza, a crea.
  2. a întreține relații sexuale cu cineva, ,,a o face" (jargon)
  3. a fi obosit, leșinat