dragon

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Dragon, dragón, drag on
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-nld
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
format substantiv-swe
Un dragon (2.)

română

Etimologie

Din franceză dragonne/dragon.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dragon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dragon dragoni
Articulat dragonul dragonii
Genitiv-Dativ dragonului dragonilor
Vocativ dragonule dragonilor
  1. monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe.
  2. (Draco volans) specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi.
  3. reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți.
  4. soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru.

Sinonime

Paronime


Traduceri

Referințe





engleză

(English)

Etimologie

Din vechea franceză dragon.

Pronunție


Substantiv

dragon, pl. dragons

  1. dragon (animal mitologic, reptilă)
  2. femeie cu toane, iritantă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate





engleză medie

(enm)

Etimologie

Din latină dracō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

dragon

  1. dragon (animal mitologic, reptilă)

Omonime





franceză

(français)

Etimologie

Din latină draco.

Pronunție

  • AFI: /dʁa.ɡɔ̃/


Substantiv

dragon, pl. dragons

  1. dragon (animal mitologic, reptilă, soldat)
  2. femeie cu toane, iritantă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone





galeză veche

(owl)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

dragon

  1. comandant, luptător, lider de război





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

dragon

  1. tarhon





suedeză

(svenska)

Etimologie

Atestat deja în 1611; din franceză dragon („dragon, balaur”).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
dragon
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ dragon dragonen dragoner dragonerna
Genitiv dragons dragonens dragoners dragonernas
  1. (ist., mil.) dragon

Cuvinte compuse

Vezi și

Etimologie

Atestat deja în 1623; din latină dracunculus, din dracō, dracōnis („dragon, balaur, drac”) < greacă antică δράκων (drákōn, „șarpe, balaur”).

Pronunție

  • AFI: /draˈɡuːn/


Substantiv


Declinarea substantivului
dragon
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ dragon dragonen dragoner dragonerna
Genitiv dragons dragonens dragoners dragonernas
  1. (bot., gastr.) tarhon

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe