dragon

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi şi : Dragon
Un dragon (1.)

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. dragonne/dragon.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
dragon
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dragon dragoni
Articulat dragonul dragonii
Dativ-Genitiv dragonului dragonilor
Vocativ dragonule dragonilor
Un dragon (2.)
  1. monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur şi coadă lungă de şarpe.
  2. (Draco volans) specie de şopârlă care trăieşte pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescenţe ale pielii în formă de aripi.
  3. reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din şerpi încolăciţi.
  4. soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât şi pedestru.

Sinonime

Paronime


Traduceri





engleză

(English)

Etimologie

Din vechea franceză dragon.

Pronunţie


Substantiv

dragon, pl. dragons

  1. dragon (animal mitologic, reptilă, constelaţie)
  2. femeie cu toane, iritantă

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate





engleză medie

(enm)

Etimologie

Din lat. dracō.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

dragon

  1. dragon (animal mitologic, reptilă)

Omonime





franceză

(Français)

Etimologie

Din lat. draco.

Pronunţie

  • AFI: /dʁa.ɡɔ̃/


Substantiv

dragon, pl. dragons

  1. dragon (animal mitologic, reptilă, soldat)
  2. femeie cu toane, iritantă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone





galeză veche

(owl)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

dragon

  1. comandant, luptător, lider de război





neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

dragon

  1. tip de erbacee