balaur

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Balaur
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
balaur
Un balaur

română

Etimologie

Cuvânt autohton. Confer albaneză boljë („șarpe”), buljar („șarpe de apă”).

Celelalte soluții nu oferă mai multă probalilitate: din greacă πελώριον (pelórion), după Roesler 555; din belua aura, după o ipoteză curioasă a lui Philippide, II, 633; din belluarius, după Pascu, Arch. Rom., VI, 224, și Pascu, I, 84. Această ultimă ipoteză poate părea plauzibilă; dar rezultatul ei normal ar fi *bălar (confer albaneză buljar).

Pascu încearcă să elimine dificultatea, presupunând o analogie cu laur; însă nu se înțelege necesitatea unei asemenea analogii. Adăugăm că Lahovary 317 crede că este vorba de un cuvânt anterior perioadei indo-europene; și că Moldovan 422 îl derivă din arabă billaur, bullar („umflat”), care, după Dozy, Suppl. I, 110, este cuvântul grec βηρύλλος (birýllos).

Faptul că este vorba de un cuvânt balcanic, fără explicație în celelalte limbi cunoscute, ne face să credem că formele lui actuale trebuie să se reducă la o rădăcină tracică *bell- sau ber- („fiară, monstru”), care nu știm dacă ar fi coincis cu greacă πελώριον (pelórion, „monstru”).

Pentru acest ultim cuvânt, Boissacq 765 presupune un indo-european *queror. Este posibil să rămână o urmă din cuvântul tracic pe care l-am semnalat în numele eroului mitic Bellerophon; în acest nume, legenda interpretează prima parte, βελλέρος (belléros), ca nume propriu al unui frate al personajului, considerând că numele său înseamnă „cel care ucide monstrul” („nu cel care îl ucide pe Belleros”, cum se interpretează curent). Terminația -aur prezintă o evidentă similitudine cu cea a greacă ϰενταύρος (kentaúros), care până în prezent nu a fost explicată satisfăcător, și în care este de asemenea posibil să se întrevadă o influență tracică.

Pronunție

  • AFI: /ba'la.ur/


Substantiv


Declinarea substantivului
balaur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balaur balauri
Articulat balaurul balaurii
Genitiv-Dativ balaurului balaurilor
Vocativ ' '
  1. (în basme) monstru care întruchipează răul, imaginat ca un șarpe uriaș cu unul sau mai multe capete, adesea înaripat.
    Un balaur cu șapte capete.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe