durbacă
română
Etimologie
Din turcă dibek.
Pronunție
- AFI: /dur'ba.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului durbacă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | durbacă | durbace |
| Articulat | durbaca | durbacele |
| Genitiv-Dativ | durbacei | durbacelor |
| Vocativ | durbacă | durbacelor |
- cada teascului de struguri.
- vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online