afla
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /a'fla/
Verb
| Conjugarea verbului (se) afla |
|
| Infinitiv | a (se) afla |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) aflu |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) afle |
| Participiu | aflat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. şi intranz.) a lua cunoştinţă despre ceva; a căpăta informaţii, veşti, noutăţi despre ceva; a auzi o veste, o noutate etc.
- (v.tranz.) a găsi, a descoperi (căutând sau întâmplător).
- (v.refl.) a fi, a se găsi într-un loc, într-o poziţie, într-o împrejurare oarecare; a fi, a exista în realitate.
- (v.tranz.) (pop.) a descoperi, a inventa, a scorni.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (fam.) A se afla în treabă = a se amesteca, a interveni într-o discuţie sau într-o acţiune numai de formă, fără a aduce vreo contribuţie
- Să nu se afle (ca) să... = (să) nu cumva să...
- Cum nu se (mai) află = care iese din comun; extraordinar
- (pop.) Nu se (sau unde se) află! = nu-i adevărat!
Traduceri
a descoperi
