empireu
română
Etimologie
Din franceză empyrée, italiană empireo.
Pronunție
- AFI: /em.piˈrew/
Substantiv
| Declinarea substantivului empireu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | empireu | invariabil |
| Articulat | empireul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | empireului | invariabil |
| Vocativ | empireule | invariabil |
- (în mitologia greco-romană) partea cea mai de sus a bolții cerești, unde se credea că se află locașul zeilor; reședința zeilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online