epocă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză époque.

Pronunție

  • AFI: /'e.po.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
epocă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ epocă epoci
Articulat epoca epocile
Genitiv-Dativ epocii epocilor
Vocativ epocă epocilor
  1. perioadă în dezvoltarea istoriei sau a unui domeniu de activitate, care se deosebește de celelalte prin anumite evenimente caracteristice, însemnate; eră.
  2. timp în care se repetă, periodic, același lucru în aceleași condiții.
    Epoca topirii zăpezilor.
  3. subdiviziune a unei perioade geologice.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A face epocă = a atrage atenția, a face vâlvă, a se impune la un moment dat; a marca o modă


Traduceri

Anagrame

Referințe