ceapă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină caepa.
Pronunție
- AFI: /'ʧe̯a.pə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ceapă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ceapă | cepe |
| Articulat | ceapa | cepele |
| Dativ-Genitiv | cepei | cepelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Allium cepa) plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese.
Sinonime
Cuvinte compuse
Expresii
- Nu face (sau nu valorează nici cât) o ceapă degerată = se spune despre cineva (sau despre ceva) fără nici o valoare
Traduceri
legumă
|
|