epruvetă
română
Etimologie
Din franceză éprouvette.
Pronunție
- AFI: /e.pru've.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului epruvetă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | epruvetă | epruvete |
| Articulat | epruveta | epruvetele |
| Genitiv-Dativ | epruvetei | epruvetelor |
| Vocativ | epruvetă | epruvetelor |
- piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online