probă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină proba (cu sensuri după franceză preuve).

Pronunție

  • AFI: /'pro.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
probă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ probă probe
Articulat proba probele
Dativ-Genitiv probei probelor
Vocativ probă probelor
  1. confirmare a unui adevăr, dovedire; dovadă, semn, mărturie în sprijinul cuiva sau a ceva.
  2. acțiune întreprinsă pentru a constata dacă ceva sau cineva îndeplinește condițiile cerute; încercare; verificare.
  3. (spec.) încercare a unui obiect de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă se potrivește.
  4. (spec.) încercare a unei mașini, a unui aparat etc. (pentru a verifica buna lor funcționare).
  5. fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen; (p.gener.) examen.
  6. fiecare dintre întrecerile sportive organizate în cadrul unei competiții mai mari.
  7. repetiție (făcută în vederea unei reprezentații artistice).
  8. (rar) număr dintr-un spectacol prezentat ca reclamă.
  9. verificare a exactității unei operații aritmetice.
  10. obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-un material care poateservească la determinarea anumitor caracteristici ale obiectelor respective sau ale întregului material din care fac parte; eșantion, mostră.
  11. analiză medicală.
  12. observare a funcției unui organ în vederea stabilirii unui diagnostic.
  13. (fot.) copie pozitivă pe hârtie.
  14. pildă, exemplu, model.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe