fărâma
Aspect
Vezi și : fărâmă |
Variante
Etimologie
Din fărâmă sau din latină *ex-formāre, confer italiană sformare („a desfigura”), sformato („diform”).
Pronunție
- AFI: /fə.rɨ'ma/
Verb
Conjugarea verbului (se) fărâma | |
Infinitiv | a (se) fărâma |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) fărâm |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) fărâme |
Participiu | fărâmat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge.
- a (se) distruge, a (se) nimici.
- Fărâmă oastea.
Sinonime
Cuvinte derivate
- fărâmare, fărâmire
- fărâmat, fărâmit
- fărâmă
- fărâmătură
- fărâmea
- fărâmi
- sfărâma
- sfărâmare
- sfărâmat
- sfărâmătură
Expresii
- (tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul
Traduceri
a (se) transforma în fărâme
|
|