filigran
română
Etimologie
Din franceză filigrane. Confer italiană filigrana.
Pronunție
- AFI: /fi.liˈɡran/
Substantiv
| Declinarea substantivului filigran | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | filigran | filigrane |
| Articulat | filigranul | filigranele |
| Genitiv-Dativ | filigranului | filigranelor |
| Vocativ | ' | ' |
- lucrătură artistică de giuvaiergerie, asemănătoare ca aspect cu o dantelă, realizată din fire subțiri de platină, de aur, de argint etc. sudate între ele.
- Bijuterie lucrată în filigran.
- marcă transparentă imprimată în timpul procesului de fabricație în structura unei hârtii.
Sinonime
- 1: (înv.) sârmă
Cuvinte derivate
Traduceri
lucrătură artistică de aurărie sau argintărie