finit

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a fini. Confer franceză fini, italiană finito.

Pronunție

  • AFI: /fi'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
finit
Singular Plural
Masculin finit finiți
Feminin finită finite
Neutru finit finite
  1. care are o existență limitată.
  2. (despre produse, mărfuri etc.) care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
finit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ finit finite
Articulat finitul finitele
Dativ-Genitiv finitului finitelor
Vocativ finitule finitelor
  1. categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele.


Traduceri

Referințe