flaut

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Traduceri

română

Etimologie

Din it. flauto.

Pronunţie

• AFI: /ˈfla.ut/

Substantiv

Declinarea substantivului flaut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flaut	flaute
Articulat	flautul	flautele
Dativ-Genitiv	flautului	flautelor
Vocativ	flaute	flautelor

1. instrument muzical alcătuit dintr-un cilindru îngust de lemn sau de metal, prevăzut cu orificii şi cu clape.

   flaut piccolo = flaut de dimeniuni mai reduse, care emite sunete foarte înalte; piculină.

Traduceri