lemn
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. lignum.
Pronunţie
- AFI: /lemn/
Substantiv
| Declinarea substantivului lemn |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lemn | lemne |
| Articulat | lemnul | lemnele |
| Dativ-Genitiv | lemnului | lemnelor |
| Vocativ | lemnule | lemnelor |
- ţesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, arenchim şi fibre cu lignină, folosit ca material de construcţie, drept combustibil etc.
- tulpina şi ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcţii, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust).
Sinonime
- (înv.) copac
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Ger de crapă lemnele = frig puternic
- Doarme de poţi să tai lemne pe el = doarme profund
- A fi de lemn = a nu simţi nimic, a fi insensibil
Traduceri
Traduceri