lemn

română

Etimologie

Din lat. lignum.

Pronunție

• AFI: /lemn/

Substantiv

Declinarea substantivului lemn
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lemn	lemne
Articulat	lemnul	lemnele
Dativ-Genitiv	lemnului	lemnelor
Vocativ	lemnule	lemnelor

1. țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, arenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc.
2. tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust).

Sinonime

• (înv.) copac

Cuvinte derivate

• lemnar, lemnărie, lemnos

Cuvinte compuse

• lemn-câinesc, lemn-râios, lemn dulce, lemnul-bobului, lemnul-Domnului, lemnul-Maicii-Domnului

Expresii

• Ger de crapă lemnele = frig puternic
• Doarme de poți să tai lemne pe el = doarme profund
• A fi de lemn = a nu simți nimic, a fi insensibil

Traduceri

Traduceri

engleză: wood (English) franceză: bois (Français) germană: Holz (Deutsch) italiană: legno (Italiano)

latină: lignum (Latina) poloneză: drewno (Polski) portugheză: madeira (Português) spaniolă: madera (Español) suedeză: trä (Svenska)