gonaci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a goni + sufixul -aci. Confer bulgară гонач (gonač).

Pronunție

  • AFI: /go'naʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
gonaci
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gonaci gonaci
Articulat gonaciul gonacii
Genitiv-Dativ gonaciului gonacilor
Vocativ gonaciule gonacilor
  1. (pop.) hăitaș.
  2. (rar) cal sprinten, care fuge repede.
  3. călăreț ușor înarmat în vechea armată, care de obicei îndeplinea misiuni de cercetare.


Traduceri

Anagrame

Referințe