graniță

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din bg. granica.

Substantiv


'Declinarea substantivului
graniță'
'''f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ 'graniță' 'granițe'
Articulat 'granița' 'granițele'
Dativ-Genitiv 'graniței' 'granițelor'
Vocativ 'granițo' 'granițelor'


Sinonime


Traduceri

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi