graniță

română

Etimologie

Din bg. granica.

Substantiv

'Declinarea substantivului graniță'
'''f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	'graniță'	'granițe'
Articulat	'granița'	'granițele'
Dativ-Genitiv	'graniței'	'granițelor'
Vocativ	'granițo'	'granițelor'

Sinonime

• frontieră
• hotar

Traduceri

Traduceri

engleză: frontier (English), boundary (English), border (English) finlandeză: raja (Suomi) germană: Grenze (Deutsch) f. neerlandeză: grens (Nederlands) poloneză: granica (Polski) f. spaniolă: frontera (Español) f.