graniță
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din bulgară granica.
Substantiv
| 'Declinarea substantivului graniță' |
||
| '''f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | 'graniță' | 'granițe' |
| Articulat | 'granița' | 'granițele' |
| Dativ-Genitiv | 'graniței' | 'granițelor' |
| Vocativ | 'granițo' | 'granițelor' |
