integrare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a integra.

Pronunție

  • AFI: /in.te'gra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
integrare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ integrare integrări
Articulat integrarea integrările
Genitiv-Dativ integrării integrărilor
Vocativ integrare integrărilor
  1. acțiunea de a (se) integra și rezultatul ei; integrație.
  2. (mat.) calculul unei integrale; obținerea integralei unei ecuații diferențiale sau cu derivate parțiale.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe