calcul
română
Etimologie
Din franceză calcul < latină calculus.
Pronunție
- AFI: /ˈkal.kul/
Substantiv
| Declinarea substantivului calcul | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calcul | calcule |
| Articulat | calculul | calculele |
| Genitiv-Dativ | calculului | calculelor |
| Vocativ | calculule | calculelor |
- ansamblu de operații matematice făcute cu scopul de a găsi valoarea uneia sau a mai multor mărimi; socoteală.
- plan, combinație, proiect, apreciere, socoteală.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului calcul | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calcul | calculi |
| Articulat | calculul | calculii |
| Genitiv-Dativ | calculului | calculilor |
| Vocativ | calculule | calculilor |
- (med.) concrețiune de forma unei pietricele, rezultată din precipitarea sărurilor organice sau anorganice, care se formează în anumite organe interne; piatră.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din calc.
Substantiv
- forma de singular articulat pentru calc.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online