ironic

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză ironique < latină ironicus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv


Declinarea adjectivului
ironic
Singular Plural
Masculin ironic ironici
Feminin ironică ironice
Neutru ironic ironice
  1. căruia îi placefacă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător.


Traduceri

Anagrame

Referințe