mârâit
română
Etimologie
Din a mârâi.
Pronunție
- AFI: /mɨ.rɨˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului mârâit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mârâit | mârâite |
| Articulat | mârâitul | mârâitele |
| Genitiv-Dativ | mârâitului | mârâitelor |
| Vocativ | mârâitule | mârâitelor |
- faptul de a mârâi; (în special) sunete specifice scoase de câinii ațâțați, nemulțumiți; mârâială, mârâitură.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online