maşină
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză machine, germană Maschine.
Pronunţie
- AFI: /ma'ʃi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului maşină |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | maşină | maşini |
| Articulat | maşina | maşinile |
| Dativ-Genitiv | maşinii | maşinilor |
| Vocativ | maşino | maşinilor |
- sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie.
- locomotivă.
- autovehicul, automobil.
- sobă de bucătărie, care serveşte la pregătirea mâncării.
- (fig.) (de obicei urmat de determinări) ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
- epitet dat unui om care lucrează mult şi cu mişcări automate, mecanice.
Cuvinte compuse
Traduceri
aparat, mecanism
locomotivă
|
autovehicul
|