maşină

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din franceză machine, germană Maschine.

Pronunţie

  • AFI: /ma'ʃi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
maşină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maşină maşini
Articulat maşina maşinile
Dativ-Genitiv maşinii maşinilor
Vocativ maşino maşinilor
  1. sistem tehnic alcătuit din piese cu mişcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, maşinărie.
  2. locomotivă.
  3. autovehicul, automobil.
  4. sobă de bucătărie, care serveşte la pregătirea mâncării.
  5. (fig.) (de obicei urmat de determinări) ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil).
  6. epitet dat unui om care lucrează mult şi cu mişcări automate, mecanice.

Cuvinte compuse


Traduceri