masculinitate
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. masculinité < lat. masculinitas.
Pronunţie
- AFI: /mas.ku.li.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului masculinitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | masculinitate | invariabil |
| Articulat | masculinitatea | invariabil |
| Dativ-Genitiv | masculinităţii | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- ansamblu de trăsături care constituie specificul unui bărbat; p.ext. vigoare bărbătească, virilitate.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
ansamblu de trăsături care constituie specificul caracterului masculin
|
|
