mister

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză mystère < latină mysterium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
mister
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mister mistere
Articulat misterul misterele
Dativ-Genitiv misterului misterelor
Vocativ misterule misterelor
  1. ceea ce este (încă) necunoscut, neînțeles sau nedescoperit; taină; secret.
  2. dogmă creștină pe care biserica o consideră inaccesibilă rațiunii omenești.
  3. (la pl.) ritualuri religioase în Grecia și Roma antică la care participau doar cei inițiați.
  4. (la pl.) lucrare dramatică specifică evului mediu, cu caracter religios sau laic, reprezentată cu prilejul unor sărbători (religioase).


Traduceri

Etimologie

Din engleză mister.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. (mai ales în Anglia) termen de adresare către un bărbat care nu are titlu nobiliar; domn.


Traduceri

Anagrame

Referințe