montă
română
Etimologie
Din franceză monte.
Pronunție
- AFI: /'mon.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului montă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | montă | monte |
| Articulat | monta | montele |
| Genitiv-Dativ | montei | montelor |
| Vocativ | montă | montelor |
- împreunare a două animale de sex opus în vederea reproducției; montare.
- herghelie de armăsari pentru reproducere.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online